Activitate – Mascota prieteniei

Descriere

Mascota Prieteniei nu este doar o jucărie handmade. Ea devine o creație realizată împreună de copil și părinte, un simbol al timpului petrecut împreună, al cooperării și al grijii reciproce.

Contribuie la

• consolidarea relației părinte–copil;
• dezvoltarea sentimentului de apartenență și siguranță emoțională;
• stimularea cooperării și a comunicării;
• dezvoltarea empatiei, răbdării și încrederii reciproce;
• crearea unor experiențe pozitive petrecute împreună.

Scopul activității

Realizarea în familie a unei mascote care să devină un simbol al relației dintre copil și părinte și un sprijin pentru discuții despre prietenie, emoții, bunătate și apartenență.

Materiale necesare

Aceasta este o sugestie, pentru mascota din imagine. Materialele pot să difere, în funcție de modelul decis.

• material textil
• fetru negru
• fir negru de bumbac (pentru brodat fața);
• șabloane pentru mascotă (de descărcat și tipărit / de făcut); tiparele membrelor pot fi prelungite.
• puf siliconic (pentru umplutură);
• ac și ață;
• foarfecă;
• ace cu gămălie;
• cretă (pentru trasare model pe material);
• foaie indigo (pentru trasare model pe material) – opțional;

Pas cu pas

Realizarea mascotei

• crearea (dacă e cazul), tipărirea și decuparea șablonului;
• creați împreună modelul feței
• trasarea șablonului pe material, cu ajutorul cretei (pentru față puteți folosi indigo);
• brodarea trăsăturilor feței și coaserea nasului / ochilor;
• coaserea feței de corp (2 buc); asamblare față-spate (pe dos);
• coaserea membrelor și umplerea cu puf siliconic;
• coaserea membrelor de corp (pe dos);
• asamblarea corpului (pe dos); se întoarce pe față;
• umplerea corpului cu puf siliconic;
• finalizarea cusăturilor.

Recomandare:

Transformați realizarea mascotei într-o experiență de conectare, nu într-o activitate în care contează perfecțiunea.

Adultul poate:

• să îl implice pe copil în fiecare alegere;
• să ofere sprijin fără a prelua controlul;
• să încurajeze inițiativa și creativitatea copilului;
• să transforme timpul petrecut împreună într-un moment de dialog și cooperare.

În timp ce lucrează la mascotă, părintele poate iniția conversații precum:

• Cum ai vrea să se numească mascota?
• Ce fel de prieten este?
• Ce îl face un prieten bun?
• Când te-ai simțit ajutat de un prieten?
• Cum putem avea grijă de prietenii noștri?
• Cum îți dai seama că cineva are nevoie de un prieten?

Variații

Stabiliți împreună momentele în care copilul poate implica Mascota, cum ar fi:

• când are nevoie de o îmbrățișare;
• când îi este greu să vorbească despre ce simte;
• la lectura de seară;
• înainte de culcare;
• când are nevoie de alinare:
• în timpul unui conflict.